„Lucrez cu impasto ca o expresie a căutării mele de rost trăit și simțit.

Creez texturi, culori și senzații tactile dintr-un proces continuu de transformare, reîntregire, dintr-o nevoie de a înțelege pe deplin ce înseamnă 'a deveni'. Nu ca finalitate, ci ca un proces care nu se încheie niciodată.

Impasto nu este o imagine, nu o formă închisă — ci un sens care se construiește lent, prin atingere. Forma se caută, se pierde, se deconstruiește, revine. Imperfecțiunea nu este greșeală, ci o dovadă că procesul e viu.

Caut rostul în mișcare.În curba care nu se închide.

În gestul care nu vrea să fie definitiv.

Brațele, aripile, frunza creează un ritm comun — un omagiu adus mișcării și corpului viu. Arta mea nu vrea să explice. Vrea sa rămână!

Ca o urmă. Ca un corp care a trecut prin transformare. Ca un adevăr care devine sens.”