Pictez pentru a da formǎ și volum poveștilor care nu pot rămâne plate.

Am nevoie de textură, relief și lumină reală. De aceea lucrez în impasto: pentru că îmi permite să construiesc, sǎ accentuez nu doar să reprezint. Pasta devine volum, cuțitul lasă urme, lumina se joacă altfel, versatil, pe suprafață. Lucrarea nu mai este doar emoție transpusǎ în imagine — devine obiect, prezență, aproape sculptură.

Lucrez în două registre care se completează:

Pe de o parte, creez compoziții simbolice, cu arhitectură sculpturală — inspirate din cultura româneascǎ, mit, arhetip. Aici forma are structură, volumul devine simbol, iar ideea conduce materialul. Sunt lucrări care pornesc dintr-un dialog cu Brâncuși, Eminescu sau cu propria mea percepție a iubirii sacre.

Pe de altă parte, pictez momente de viață trăită, pline de culoare, detalii florale și dantelării impasto lucrate manual. Aici las pasta să accentueze emoția prin relief, frunzele și petalele devin tactile, iar culoarea devine limbaj al bucuriei. Sunt lucrări care pornesc din amintiri personale: un dans în Havana, un macaron parizian cu un pahar de șampanie rosé, un gest de tandrețe.

Nu caut perfecțiunea suprafeței sau a fizionomiilor, ci adevărul gestului și bucuria momentului devenit amintire unicǎ. Urmele rămân vizibile — cuțitul, degetul, mișcarea — sunt parte din poveste. Vreau ca lucrarea să se simtă, nu doar să redea realitatea precum o fotografie.

Cred că fiecare tablou ascunde o narațiune, fie ea simbol arhaic, fie episod intim. Rolul meu este să o las să respire prin materie — pastă, culoare, aur, relief. Privitorul o completează apoi cu propria lui memorie și emoție.